Sunt ceva ani de când am ajuns prima oară în Portugalia. Se întâmpla în vremea studenției și am descoperit-o alături de câțiva colegi, portughezi din Aveiro, Coimbra, Viseu sau Guimarães.

​

Am aterizat la Lisabona, am ajuns la Cabo da Roca, am ratat Sintra, mi-am promis că voi merge măcar o data în viață în Algarve, m-a cucerit definitiv Porto. Dacă în Lisabona m-am simțit ca o străină, în Porto m-am simțit de-a locului. Nu pentru că vinul dulce dezleagă vorbele, cum face orice vin, ci pentru că am simțit o lejeritate în explorarea orașului pe care n-am regăsit-o nicăieri în capitala Portugaliei.  

​

Nu știu dacă Douro, fluviul care desparte Porto de Gaia, se transformă într-o inimă invizibilă care face ca oamenii, tramvaiele și pasteis-urile de nata să pulseze într-o mișcare sincronă, o inimă care pare să bată altfel în Lisabona. Știu doar că nu îmi pot imagina Portugalia fără Porto, așa cum nu îmi pot imagina prima excursie ladies-only organizată de we Explore în Portugalia fără Porto. 

​

De acolo vom merge într-o croazieră pe Valea Douro, să vedem cum portughezii au stors din piatră seacă cel mai dulce vin al lor, să-l degustăm, apoi să debarcăm la Veneția Portugaliei - Aveiro, orășel faimos pentru canalele și bărcile sale tradiționale - moliceiro. 

​

Ne întoarcem la Lisabona, doar pentru a ne stârni curiozitatea. Căci vom reveni aici, să o explorăm pe îndelete, cum merită singura capitală continentală de la Atlantic și a doua cea mai veche din Europa.